

Conform legii lui Ohm, curentul care trece printr-un rezistor produce o tensiune la bornele sale. În sistemele de control al încărcării, curentul se măsoară plasând în serie, în calea curentului, rezistoare cu valori apropiate de zero și măsurând tensiunea la bornele lor. Deoarece puterea disipată este egală cu pătratul curentului înmulțit cu rezistența, aceste valori foarte mici mențin foarte mică puterea transformată în căldură. Dar, deoarece tensiunea rezultată (V = I × R) este de numai câțiva milivolți, măsurarea devine foarte sensibilă la erorile de proiectare. Metoda Kelvin stabilește criterii de proiectare care mențin această eroare la minimum.
Măsurarea Kelvin măsoară într-un punct precis de curent sau de referință, astfel încât să elimine efectul rezistenței de contact. Citește tensiunea mică de la bornele unui rezistor de măsurare, de obicei 0,01–0,1 ohmi, cu valori mai mici pentru curenți mai mari. Liniile de măsurare Kelvin trebuie să se conecteze direct la rezistorul Rsense, iar în layout trebuie să aibă aceeași lungime și lățime și să fie simetrice. Orice rezistență suplimentară provenită dintr-o greșeală de layout adaugă o cădere de tensiune și produce citiri greșite. În figurile 1 și 2 de mai jos, A și B sunt padurile Rsense, iar C și D sunt intrările pinilor de măsurare Kelvin.
Figura 1 arată un exemplu de layout corect.
Figura 2 arată un exemplu de layout defectuos. Când liniile de măsurare ar trebui să citească 100 mV, ele preiau și căderea din traseu dintre A–X și B–Y, așa că citesc mai mult de 100 mV, iar curentul se citește mai mare decât valoarea sa reală.