Salt la conținut
Acasă/Blog/Elementele de bază ale controlerului de încărcare solar

Elementele de bază ale controlerului de încărcare solar

Elementele de bază ale controlerului de încărcare solar

Ce este un regulator de încărcare solar?

Un modul de control al încărcării, sau regulator de încărcare, este în esență un dispozitiv care folosește diverși algoritmi pentru a controla tensiunea și curentul, astfel încât bateriile să nu fie supraîncărcate. Se ocupă de transferul puterii de la panoul solar la baterie, împreună cu controlul și conversia curentului și a tensiunii. Sistemele cu baterii pot fi încărcate conectându-le direct la panouri — dar aceasta nu este metoda potrivită pentru sănătatea bateriei. Panourile descrise ca „12 V” au niveluri eficiente de tensiune între 16 V și 20 V. Dacă luăm o baterie cu gel în utilizare de așteptare, cu o tensiune de încărcare de 14,4 V, tensiunea de încărcare a panoului este în mod clar considerabil mai mare. Când o baterie este expusă la tensiuni mari, plăcile ei se degradează rapid, crescându-i rezistența internă — iar pe măsură ce rezistența internă crește, durata de viață scade în aceeași proporție.

Încărcarea corectă a bateriei este, prin urmare, vitală. Sunt necesare module de încărcare pentru a încărca bateria la valorile din fabrică, folosind tehnologii de randament diferit, precum PWM și MPPT.

Este întotdeauna necesar un controler de încărcare?

Nu întotdeauna, dar, în general, încărcarea panourilor la puteri mici, de 1 până la 5 wați, nu necesită controler de încărcare. Ca regulă practică, dacă panoul furnizează aproximativ 2 wați sau mai puțin la fiecare 50 Ah de capacitate a bateriei, nu este necesar un regulator.

Pentru un cărucior de golf electric standard, cu o baterie de aproximativ 210 Ah, de exemplu, această regulă permite un panou de până la aproximativ 8,4 wați fără regulator. Pe această bază, panourile de 5 wați folosite pentru întreținere și depozitare nu au nevoie de regulator.

De ce au panourile 16–21 de volți, și nu 12?

Dacă ar fi altfel, panourile ar furniza energie numai în condiții perfecte și la soare deplin — ceea ce în majoritatea locurilor nu este ceva pe care te poți baza. Când soarele este jos pe cer sau în condiții de negură densă, nori sau temperaturi ridicate, panoul trebuie să furnizeze o tensiune suplimentară pentru a obține vreo ieșire. O baterie „12 V” complet încărcată se află la aproximativ 12,7 V în repaus (aproximativ 13,6 până la 14,4 V în timpul încărcării), astfel încât panoul trebuie să producă o tensiune peste această valoare superioară chiar și în cele mai grele condiții.

* Contrar celor presupuse adesea, panourile solare funcționează mai bine la temperaturi mai scăzute. Aproximativ vorbind, un panou de 100 de wați la temperatura camerei devine un panou de 83 de wați la 110 °F (aproximativ 43 °C).

Regulatorul de încărcare condiționează ieșirea panoului, de 16 până la 20 V, în funcție de baterie, convertind-o la o tensiune de aproximativ 10,5 până la 14,6 V, în funcție de starea de încărcare a bateriei, tipul ei, modul în care se află controlerul și temperatură.

Tipuri de regulator de încărcare

Cele mai vechi sisteme folosite în practică sunt configurații simple cu una sau două trepte, care opresc sau pornesc panoul solar cu un releu sau un MOSFET odată ce se atinge o anumită tensiune. Din păcate, regulatoarele cu această arhitectură formează încă majoritatea în sistemele de semnalizare rutieră din Türkiye. La început pot părea o economie, dar, deoarece scurtează durata de viață a bateriei pe termen lung, costurile lor de întreținere și mentenanță sunt mai mari.

Regulatoarele de încărcare cu urmărirea punctului de putere maximă (MPPT) extrag până la 30% mai multă energie din panou decât regulatoarele PWM convenționale. De asemenea, pierd foarte puțină căldură în timpul încărcării, cu un randament de conversie între 94% și 98%.

Ce este egalizarea?

Egalizarea, după cum sugerează și numele, este procesul de aducere a tensiunii fiecărei celule din baterie exact la același nivel. De obicei se realizează prin supraîncărcare deliberată în intervalul 15 V–15,5 V, astfel încât celulele cu tensiune mai mică din baterie să atingă capacitatea maximă. Egalizarea îndeplinește și o altă funcție importantă, în special la bateriile cu electrolit lichid lăsate mult timp în repaus: generează bule de gaz care amestecă electrolitul. Trebuie reținut însă că panourile de putere mică nu pot furniza curent suficient pentru a produce această barbotare.

Ce este PWM?

PWM — modulația în lățime de impuls — reglează tensiunea aplicată la intrarea bateriei nu prin preluarea unei tensiuni fixe de la ieșirea panoului, ci prin pornirea și oprirea continuă a tensiunii panoului la intervale foarte scurte. Circuitul de control din regulatorul de încărcare urmărește tensiunea panoului, tensiunea bateriei și curentul de scurtcircuit al panoului și, pe baza lor, stabilește lățimea și frecvența adecvate ale impulsului.

În timpul încărcării PWM, comutarea produce zgomot de înaltă frecvență. Prin urmare, un sistem de filtrare foarte bine proiectat este esențial. Folosit în apropierea unor sisteme sensibile la frecvențe înalte, în special radio și televiziune, va genera interferențe și va strica experiența.

Ieșirea de sarcină și deconectarea la tensiune joasă

Dispozitivele electrice conectate la ieșirea unui regulator de încărcare sunt clasificate ca sarcină. Dacă conexiunea s-ar face direct la baterie, în loc de ieșirea de sarcină, nu ar exista nicio modalitate de a opri scăderea bateriei sub tensiunea minimă critică și de a o face inutilizabilă — pe vreme noroasă, după o defecțiune care împiedică încărcarea sau când se conectează o sarcină excesivă.

Din cauza acestor dificultăți, regulatorul de încărcare are un terminal de ieșire pentru sarcini de putere mică. Circuitul de control al încărcării monitorizează tensiunea bateriei și furnizează ieșire în intervalul permis. Chiar și la putere mică, folosirea ieșirii LOAD pentru alimentarea unui invertor nu este recomandată. Invertoarele pot absorbi curenți mari foarte scurți, care durează cât o milionime de secundă, iar acești curenți pot provoca daune ireversibile circuitului de încărcare. În astfel de cazuri, invertorul se conectează direct la panou, în timp ce la ieșirea de sarcină se montează un releu, astfel încât intrarea c.c. a invertorului să fie comutată de acel releu. Invertorul funcționează atunci numai când bateria este într-o stare corespunzătoare.

Se pot găsi și regulatoare de încărcare la care un invertor poate fi conectat direct — deși costul nu trebuie lăsat în afara calculului.