Scopul principal al unui semafor este de a transmite lumina de la sursa sa către șoferi și pietoni cât mai eficient posibil, reflectând în același timp lumina parazită care cade pe el, precum lumina soarelui, în afara zonei de distribuție a luminii. Semafoarele sunt proiectate ținând cont de aceste efecte.
„Semnal fantomă” înseamnă literal „semnal-fantomă”: un semnal luminos care pare aprins când nu este. Când semafoarele funcționează în lumina soarelui, razele soarelui creează un efect înșelător asupra semaforului. Cu cât un semafor produce mai puțin semnal fantomă, cu atât se comportă mai bine în fața acestui efect. Clasa fantomă se măsoară prin raportul Is/Iph. Is este intensitatea luminoasă emisă de sursa de lumină din interiorul semaforului; Iph este intensitatea luminoasă reflectată înapoi când lumina soarelui cade pe el. Cu cât lumina sursei suprimă mai mult lumina soarelui reflectată, cu atât performanța este mai bună. Dacă raportul Is/Iph este peste 16, clasa fantomă este 5, cea mai bună valoare. În Türkiye, Direcția Generală a Drumurilor (KGM) cere cel puțin clasa 3 în caietele sale de sarcini.
O altă modalitate de a reduce efectul fantomă este ca lentila frontală a semaforului să fie gri-transparentă. Lumina soarelui care cade pe sticla gri nu poate produce un fals semnal colorat, dar lentilele gri absorb și o parte din lumina sursei și îi reduc intensitatea (Is). Prin urmare, semafoarele cu lentile gri-transparente sunt recomandate în regiunile cu lumină solară foarte puternică, iar semafoarele cu lentile colorate în regiunile cu mai puțină lumină solară.